Oricât de şitii ar fi situaţia niciodată să nu-ţi pierzi încrederea şi convingerea că la sfârşit te asteaptă mângâierea caldă a luminii de la capătul tunelului, important este să nu îngenunchezi sau să cedezi pe drum. Ai o singură direcţie: înainte cu privirea în faţă şi umerii drepţi. Eşti omul care trebuie să taie linia de sosire şi o ştii bine. Te-au tras înapoi prea mulţi din jurul tău cu sfaturi şi sugestii despre cum trebuie să-ţi faci viitorul, fără să-ţi citească în suflet. Iar acum simţi greutatea paşilor şi oboseala ritmului impus de ceilalţi, a venit timpul să pleci în ritmul tău cu forţa voinţei pe care ţi-au negat-o atâţia ani. Simte-ţi tinereţea şi zburdă pe cărările vieţii cu speranţa că ziua de mâine va fi mai bună şi va fi mai bună pentru că stă numai în puterea ta să o faci mai bună. Ai curaj şi fă pasul care îi face pe cei mulţi să dea înapoi şi nu pentru a-şi lua elan. Păşeşte cu dreptul înainte pe poteca ocolită de cei mulţi şi învinge-ţi demonii ce te abat de la ţelul tău... şi anume fericirea. Îţi meriţi fericirea... o meriţi, înţelegi? Trebuie să ai grijă să o atingi... fericirea... pentru că acolo... acolo se termină tunelul... şi nu ştii niciodată că acolo se termină până nu o atingi. Acum înţelegi de ce vreau să mergi înainte? Pentru că odată cu tine si eu ajung la capătul tunelului... Toată viaţa mi-am petrecut-o săpând acest tunel şi acum tu... tu o să-mi arăţi calea spre fericire...
fericire...
fericire...
şi lumină...
Am nevoie de tine, am nevoie ca tu să ajungi la capătul tunelului şi să-ţi găseşti fericirea... fă-o pentru mine dacă n-ai puterea să o faci pentru tine... numai nu mai sta lângă boşorogul ăsta muribund ce-şi delirează aici lângă tine... ultimele clipe... vai via... vai via cane... fugi la lumină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu