Îngerul demon...

Ştiţi, cândva demult am fost un înger... unul frumos, luminos... acum mi se spune înger decăzut dar nimeni nu-şi mai aduce aminte adevărata poveste... aproape că am uitat-o şi eu... şi sunt printre ultimii din neamul meu. Cerul nu e plin de îngeri... rând pe rând au decazut toţi... şi în mizerie au fost lăsaţi să se stingă de către cei ce i-au decăzut... Dumnezeu nu există... n-a existat niciodată...

Timpul nostru a trecut... lumina începe să pâlpâie... dar am lăsat Pământul vouă... fiii noştri, cei pentru care ne-am sacrificat lumina...

În sfârşit linişte, lupta s-a terminat... timpul să fiu liber... voi lua cu mine ultima lumină care mi-a mai rămas... singurul lucru pe care l-am mai putut păstra de la tine... iubirea... şi voi muri din nou în lumină... purificat prin ceea ce m-ai învăţat tu...

La mulţi ani Alexandrilor!

Promoţie numai pentru ziua de azi (pentru ca e ziua mea, d-aia) : cine ştie cine e tipa sau cine recunoaşte versurile melodiei, fără să caute pe gugăl, primeşte gratis, de la mine, după caz, o bericică sau un suculeţ


Victoria Mahu - Mireasa sufletului meu
Asculta mai multe audio Muzica

Multă baftă

My night wish died...

Am apucat să ascult cu oarecare nerăbdare noul album Nightwish pentru că ştiam că au schimbat-o pe solista Tarja şi eram curios cine ce cum cand. Şi pot să spun că NU mi-a plăcut. Cu albumul asta Nightwish devine o formaţie de duzină cu un symphonic soft rock cu influenţe Within Temptation şi Lacuna Coil. Vocea tipei pare suficient de puternică dar e complet neşlefuită şi are intonaţie de cântăreaţă la bară, melodiile sunt mai mult o zdrăngăneală de chitări acompaniate de clape şi de o voce complet nesemnificativă. Tot albumul sună ca şi cum trebuia să scoată rapid un album şi tot ce aveau erau melodiile folosite la repetiţie pentru încălzire. Nu au făcut decât o mişcare de imagine, punând o solistă cu apariţie şi voce mai sex-appeal-oasă de genul: f*ck me, I'm hot and willing, cât despre sound foarte digerabil şi de dat pe la toate posturile de radio.

Păcat de ei, că erau băieţi buni...



All I have left now is to put all my trust in Haggard's new album...

Rebuilding future

Mami mami, am luat o jucarie nouă , pe care am stricat-o în a doua secundă după ce am pus mâna pe ea . Viitorul meu este condamnat de acum . Dacă nu ai jucării nimeni nu te bagă în seamă, până şi eu am uitat că sunt copil... şi era ultima mea jucărie . Acum nu-mi mai rămâne decât să-mi continui viaţa ca adult ... unde jucăriile nu-şi mai găsesc locul... şi totul se măsoară în bani şi singurătate... iar fericirea e înlocuită de o iluzie a fericirii al cărei singur rol este să dea un gust mai acceptabil zilelor amare...

Aşa că mami, de ce nu-mi mai iei o altă jucărie? O jucărie mai rezistentă, nu de alta, dar să am şi eu o şansă să fiu fericit cu adevărat... cât încă mai sunt copil... şi încă mai cred în fericire...

Dulce muzică...

Nightwish - Dead Boy's Poem

Born from silence, silence full of it
A perfect concert my best friend
So much to live for, so much to die for
If only my heart had a home

Sing what you can't say
Forget what you can't play
Hasten to drown into beautiful eyes
Walk within my poetry, this dying music
- My loveletter to nobody

Never sigh for better world
It's already composed, played and told
Every thought the music I write
Everything a wish for the night

Wrote for the eclipse, wrote for the virgin
Died for the beauty the one in the garden
Created a kingdom, reached for the wisdom
Failed in becoming a god

Never sigh for better world
It's already composed, played and told
Every thought the music I write
Everything a wish for the night

"If you read this line, remember not the hand that wrote it
Remember only the verse, songmaker's cry the one without tears
For I've given this its strength and it has become my only strength.
Comforting home, mother's lap, chance for immortality
Where being wanted became a thrill I never knew
The sweet piano writing down my life"

"Teach me passion for I fear it's gone
Show me love, hold the lorn
So much more I wanted to give to the ones who love me
I'm sorry
Time will tell [this bitter farewell]
I live no more to shame nor me nor you

And you... I wish I didn't feel for you anymore..."

A lonely soul... An ocean soul...

Life is but a dream...

... drifting on a stream...

Cum o fi să vezi lumea prin opt ochi? Eu am doar doi şi mi se pare că se văd prea multe...

Dar cum este să mergi cu opt picioare? Eu am doar două şi mi se pare că nu-mi ajunge timpul să le obosesc...

Sau cum este să aştepţi cu răbdare malefică să-ţi aterizeze prada în plasa pe care o construieşti cu măiestrie în fiecare seară? Dar câţi oameni nu fac asta în fiecare zi (la figurat)...

Viaţa de arahnidă mi se pare atât de simplă... ziua dormi, seara te apuci de ţesut şi apoi aştepţi... fără plimbări filozofale pe malul unei bălţi, fără mai multe "de ce-uri" decât "pentru că-uri", fără dureri de cap, fără întrebări existenţiale la ora 2 noaptea de genul "de ce ortodoxismul nu este la fel peste tot", fără idei preconcepute, fără gândiri obtuze, fără... stai că se mişcă puţin pânza... poate e o muscă mare şi suculentă... se mai mişcă puţin , yey avem ce mânca în seara asta...

To whom it may concern...

Oricât de şitii ar fi situaţia niciodată să nu-ţi pierzi încrederea şi convingerea că la sfârşit te asteaptă mângâierea caldă a luminii de la capătul tunelului, important este să nu îngenunchezi sau să cedezi pe drum. Ai o singură direcţie: înainte cu privirea în faţă şi umerii drepţi. Eşti omul care trebuie să taie linia de sosire şi o ştii bine. Te-au tras înapoi prea mulţi din jurul tău cu sfaturi şi sugestii despre cum trebuie să-ţi faci viitorul, fără să-ţi citească în suflet. Iar acum simţi greutatea paşilor şi oboseala ritmului impus de ceilalţi, a venit timpul să pleci în ritmul tău cu forţa voinţei pe care ţi-au negat-o atâţia ani. Simte-ţi tinereţea şi zburdă pe cărările vieţii cu speranţa că ziua de mâine va fi mai bună şi va fi mai bună pentru că stă numai în puterea ta să o faci mai bună. Ai curaj şi fă pasul care îi face pe cei mulţi să dea înapoi şi nu pentru a-şi lua elan. Păşeşte cu dreptul înainte pe poteca ocolită de cei mulţi şi învinge-ţi demonii ce te abat de la ţelul tău... şi anume fericirea. Îţi meriţi fericirea... o meriţi, înţelegi? Trebuie să ai grijă să o atingi... fericirea... pentru că acolo... acolo se termină tunelul... şi nu ştii niciodată că acolo se termină până nu o atingi. Acum înţelegi de ce vreau să mergi înainte? Pentru că odată cu tine si eu ajung la capătul tunelului... Toată viaţa mi-am petrecut-o săpând acest tunel şi acum tu... tu o să-mi arăţi calea spre fericire...

fericire...


fericire...


şi lumină...

Am nevoie de tine, am nevoie ca tu să ajungi la capătul tunelului şi să-ţi găseşti fericirea... fă-o pentru mine dacă n-ai puterea să o faci pentru tine... numai nu mai sta lângă boşorogul ăsta muribund ce-şi delirează aici lângă tine... ultimele clipe... vai via... vai via cane... fugi la lumină!

Dan, Dan, Dan...

Within Temptation - Are You The One
Are you the one?
The traveller in time who has come
to heal my wounds to lead me to the sun
To walk this path with me until the end of time

Are you the one?
Who sparkles in the night like the fireflies
Eternity of evening sky
Facing the morning eye to eye

Are you the one?
Who'd share this life with me
Who'd dive into the sea with me
Are you the one?
Who's had enough of pain
And doesn't wish to feel the shame, anymore
Are you the one?

Are you the one?
Who's love is like a flower that needs rain
To wash away the feeling of pain
Which sometimes can lead to the chain of fear

Are you the one?
To walk with me in garden of stars
The universe, the galaxies and Mars
The supernova of our love is true

Are you the one?
Who'd share this life with me
Who'd dive into the sea with me
Are you the one?
Who's had enough of pain
And doesn't wish to feel the shame, anymore
Are you the one?

Wazaaaaaa

" - Cum ţi se pare Bulgaria faţă de România, Tamango?
- Mai eternă şi mai fascinantă... tă-tă-tă..."

Şi să mai zică cineva că româncele nu sunt frumoase... se-se-se...

Homo sapiens metrorexus

Ce este homo sapiens metrorexus? Specia de bucureştean care îşi petrece mare parte din viaţă în mijloacele de transport (în special metrou). Drept urmare, dezvoltă anumite trăsături datorate procesului de adaptare la mediul de viaţă. Homo sapiens metrorexus este o vieţuitoare extrem de grăbită, cu trăsături grave ale feţei, în special purtând un rucsac în spate şi extrem de des dispune de căşti conectate la telefonul mobil sau la un dispozitiv mp3 player. O trăsătură caracteristică a lui homo sapiens metrorexus este lupta de optimizare a timpului. De aceea o să-l vedeţi de cele mai multe ori alergând în staţiile de metrou de tranzit (chiar dacă nu are certitudinea că vine un metrou), se aşează în dreptul uşilor care îl duc cel mai aproape de ieşirea din staţie, iar la urcarea în metrou stă ca oaia în dreptul uşilor blocându-i pe ceilalţi homo sapiens metrorexus care doresc să iasă, eventual intrând cu forţa prin puhoiul care iese. Homo sapiens metrorexus este în general o fiinţă nesocială, liniştită, paşnică şi nu se cunosc cazuri de atacare a altor homo sapiens. Homo sapiens metrorexus devin putin mai agresivi odată cu trecerea vârstei şi preferă să circule aşezaţi pe scaune. Neacordarea scaunului unui homo sapiens metrorexus mai în vârstă de către un individ mai tânăr rezultă în conflicte verbale între cei doi. Înmulţirea lui homo sapiens metrorexus se face atipic celorlalte specii, prin asimilarea de homo sapiens prin interacţiune socială.

Vă mulţumim pentru atenţia acordată şi sperăm că v-am oferit informaţii utile legate de modul de viaţă al lui homo sapiens metrorexus. Până data viitoare la revedere.

Every me and every you...

Comentam acum câteva zile pe blogul unei prietene că mie îmi place crepusculul. De ce? Pentru că este frontiera între două lumi: zi şi noapte. Şi de obicei atunci majoritatea bipedelor, patrupedelor, înaripatelor şi gâzelor au alte treburi mai importante decât să bănănăie pe afară. Iar asta îi dă celui care face o plimbare pe malul unei bălţi suficientă linişte cât să-şi audă propriile gânduri. Şi dacă nu vrea să-şi audă gândurile se poate baza oricând pe un mp3 player. Dar eu unul prefer să-mi ascult gândurile sau măcar să le aud. Iar o plimbare în care fiecare pas vine în continuarea ultimului, fără o ţintă precisă, totul lăsat în voia propriei voinţe a picioarelor, este de cele mai multe ori o binecuvântare. De ce crepuscul? Pentru că poţi admira astfel de peisaje gândindu-te la viaţă/moarte/prieteni/duşmani/planuri/nimic şi, deşi probleme te pot frământa, calmul caracteristic momentului se transferă şi asupra psihicului. Mici picături de ploaie te-ar mai putea aduce la realitate, dar doar pentru scurt timp. Singurul lucru care te aduce cu adevarat cu picioarele pe pământ este momentul în care trebuie să pleci şi îţi aduci aminte că toate lucrurile la care te-ai gândit sunt reale, nu sunt problemele altcuiva pe care le-ai examinat din exterior. Şi pleci agale spre casă cu umerii îngreunaţi de bagajul pe care ţi l-ai desfăcut în faţa crepusculului şi pe care l-ai strâns în grabă când te-ai hotarât să pleci din liniştea bălţii. Faţa îţi este serioasă şi trăsăturile imobile dar în acelaşi timp senină şi calmă. E clar, eşti pregătit pentru încă o zi de ... mâine.

Music instead of words...

Lacuna Coil - Falling Again

stay, look in my hands
I search in these lines
is not the answer
I'm crying and now I know
looking the sky
I search for an answer
I'm free, free to be
I'm not another liar
I just want to be myself... myself

And now the beat inside of me
is a sort of a cold breeze and I've
never any feeling inside
around me...
bring my body
carry it into another world
I know I live... but like a stone I'm falling down

I pray, looking into the sky
I can feel this rain
right now it's falling on me
fly, I just want to fly
life is all mine
some days I cry alone,
but I know I'm not the only one
I'm here then, another day is gone
I don't want to die...
Please be there when I'll arive, dont cry... please


And now the beat inside of me
is a sort of a cold breeze and I've
never any feeling inside
around me...
bring my body
carry it into another world
I know I live... but like a stone I'm falling down

And now the beat inside of me
is a sort of a cold breeze and I've
never any feeling inside
around me...
bring my body
carry it into another world
I know I live... but like a stone I'm falling

Up there's an invisible man

The greatest bullshit story ever told:



The 10 commandments:

Songs for thoughts...

Haggard - In A Pale Moon's Shadow

Hostem repellas eternus
[The eternal enemy you repel]
Pacemque dones et protinus
[And immediately the eternal peace you give]
Ductore sic de praevio
[So lead on the front]
Vitemus omne noxium
[The whole corruption we shall avoid]

Hostem repellas eternus
[The eternal enemy you repel]
Pacemque dones et protinus
[And immediately the eternal peace you give]
Ductore sic de praevio
[So lead on the front]
Vitemus omne noxium
[The whole corruption we shall avoid]

A dream deep in the night
As the firstborn awakes with the sign
A little dreamer... but are dreams always to define?

"Do not fear, my son! Awaken the dragon inside
For he may guide you, being the world's hidden eye
Through a dark time, when mankind is bleeding within
Oh little dreamer..."

Hostem repellas eternus
[The eternal enemy you repel]
Pacemque dones et protinus
[And immediately the eternal peace you give]
Ductore sic de praevio
[So lead on the front]
Vitemus omne noxium
[The whole corruption we shall avoid]

Analyzing the midnight sky
And in the early morninglight
He just feels the warming heart
Beating in his head

To declare the reason why
Should I survive this sadness
"God reality back in my mind" - beating in his head

It's a very dark night
Nobody outside
Silence wraps up the land as suddenly:
Hoof beats destroy all sleep

And a wooden coach loaded with innocent ones
Accused and sentenced, their end has begun
And their eyes can't cover their fear... can't cover their fear

And he thinks he must be dreaming
Lifts up his head, sees the sky is gleaming
Heaven burns as red as blood

And all they have caught, they won't return
The sky reflects, from superstition they burn
When will they ever learn... They never return!

Ein drohendes Pochen in tiefschwarzer Nacht
[A threatening rapping in jet-black night]
In Träumen geseh'n und nun wahrgemacht
[In dreams foreseen and came true]
Die Diener der Kirche sind hier, sie zu holen
[The Church's servants are here to get you]
"Brennen sollst du mein Kind! - Der Herr hat's befohlen!"
["You shall burn my child!" - The Lord has ordered so!]

Do not fear my son! Awake the dragon inside
For he may guide you, being the worlds hidden eye

Als am Pfahl sie brennt, nun schwarz ist ihr rotes Haar
[When on stake she burns, now her red hair is black]
Niemand mehr zweifelt, daß des Teufel's Weib sie war
[No one doubts anymore that the Devil's woman she was]
Geschlagen, getreten, bespuckt und belacht
[Beaten, trodden, spat and laughed at]
Die Flammen dem Leiden ein Ende gemacht
[The flames make the suffering end]

A scream deep in the night
As the firstborn awakes with the sign
A little dreamer... but are dreams always to define?

Die Flammen dem Leiden ein Ende gemacht
[The flames make the suffering end]
Die Flammen dem Leiden ein Ende gemacht
[The flames make the suffering end]
Ein Ende gemacht
[Make it end]
Und wieder pocht es in tiefschwarzer Nacht...
[And it still raps in the jet-black night...]

How time passes by... and with it every problem... or not...

Not long ago I returned from my short one week vacation. For one week I actually managed to leave everything behind and see only the present. If you were wondering where the hell have I been, well, beautiful half-wild nature is the name. It's pointless to say where I've been because the important things are not the facts but the way the facts affect us emotionally.

So, more than a week ago I left this hurried people's hot dirty crowdy city, unknowing what to expect from my designated destination. Once there, bit by bit the fresh cold resin smelling mountain air filled my lungs causing my blood to purify itself in it's sweet embrace. Abounded by beautyness, my mind slowly refused all other thoughts or feelings. Scared by danger, my heart filled itself with the joy of every success. And in the end I became the crystal feather floating in the winds of endless freedom appearance, connected only to the currents that carried me further.

Now that I returned to this cesspool all currents stopped and the feather felled down to the ground breaking in million pieces and all problems came back to me like they missed me for so long. So, in this moment, I feel my lungs drowning in over-breathed air, my blood becoming more dirty each day, my mind burring itself in stressful sad thoughts and memories and my heart... tired of beating the same boring rhythm without any emotions...

I need... I just need it, don't you understand???