
Când vine vorba despre comunicare întotdeauna nuanţa este cea care contează. Şi putem observa acest lucru în România la scară largă. Cred că pe vremuri, "apuse" precum praful strâns grămadă sub covor, s-a format în România mentalitatea de genul: "Noi ne facem că muncim ei se fac că ne plătesc." sau "Timpul trece, leafa merge, noi muncim cu drag.".
În drumul meu spre serviciu trec pe lângă faimoasa fabrică de calculatoare: ICE Felix, despre care ascultam cu oroare la cursurile unui mult prea nostalgic profesor. În afară de indicatoarele mereu proaspăt vopsite cu fotografiatul interzis (care ar trebui să arate că fabrica încă mai reprezintă un punct de interes naţional) şi câţiva angajaţi plictisiţi nimic nu pare să se mişte la acest monstru adormit, nici măcar două maşini Renault (uite că fac şi reclamă mascată :P) care par a fi acolo de o eternitate. Cine poate să fie dinamic într-un decor atât de static? Vrea cineva să-şi asume rolul de "ciudăţenie"???? Societatea românească este una în schimbare (un alt clişeu bun de aruncat în faţă) dar în acelaşi timp o societate foarte conservatoare, cu o inerţie mentală destul de mare. Timp de câţiva ani buni societatea noastră a mers după un model piramidal în care iniţiativa venea de sus şi se propaga spre bază prin uciderea ideilor locale, iar pentru că fiecare lucra pentru cel "ce e în tot şi în toate şi-n cele ce vor zâmbi mâine la soare" nu se simţea implicat şi responsabil pentru realizările sale. Această mentalitate există şi acum, de ce să fac ceva dacă nu mi se cere? Mi-am adus aminte de un banc: muncitorul japonez, inginerul japonez si muncitorul român la o conferinţă:
muncitorul japonez - Eu muncesc 12 ore pe zi: 6 le lucrez pentru mine şi 6 pentru Japonia.
inginerul japonez - Eu muncesc tot 12 ore pe zi: 8 le lucrez pentru mine şi 4 pentru Japonia.
muncitorul român - Eu muncesc 8 ore pe zi... şi ce treabă am eu cu Japonia...
Cam acelaşi lucru se întâmplă acum în România, de ce să lucrez pentru alt scop decât strict ce mi se bagă sub nas? De ce să fac altceva dacă nu sunt plătit pentru asta?
De ce sa lucrez 100% în fiecare zi când pot să lucrez 100% toată săptămâna? :)