Pilula antistres

Azi se gandea doar la el. Era intins in pat cu lumina stinsa. Si cum camera era fara geamuri se facuse bezna totala. Doar el inchisese lumina, nu se putea astepta sa se faca lumina daca nu are de unde sa vina lumina. Dar e mai bine asa: departe de soarele cald si lumina orbitoare. Bezna este ingredientul necesar unei imaginatii eficiente. Chiar se gandea ca adevaratele inceputuri ale imaginatiei omului matur sunt in intunericul intrauterin. Oare de la atatea sunete din corpul mamei prindem frica de intuneric? Sau odata ce vedem lumina uitam sa intelegem intunericul? Oricum el se simtea bine in intuneric, putea gandi liber si in liniste. Oare cum ar fi daca ti-ai putea inchide si urechile? Asa cum faci cu ochii si nu mai vezi sa faci cu pavilioanele si sa nu mai auzi. Si daca poti opri in voie auzul si vazul ai fi cel mai fericit om. Da, asta trebuie sa caute el: pavilioane care se inchid la cerere sa se poata deconecta oricand de lume. Omul preistoric avea nevoie de auz permanent ca metoda de aparare impotriva pradatorilor. Dar acum nu-i mai trebuie, auzul permanent este complet nenecesar. Doar el o stia foarte bine. Si ce bine ii prindea linistea de acum, aproape ca si cum nu ai auzi nimic. Si daca ar descoperi cum sa-si inchida si prezenta cand vrea aproape ar atinge nirvana. Si totusi ceva il deranjeaza, este ceva in intunericul ce-l inconjoara care ii da fiori pe sira spinarii, nu-l lasa liber, il urmareste, il alearga, il musca ii mananca din carnea inca vie, iar el se urmareste placid cum se transforma in hoit.
Numai de ar gasi pavilioanele alea care se inchid ca ochii...