Eterna şi fascinanta Romanica

Iată ce se întâmplă când îşi pune Dorelu' muşchii la contribuţie...

Părerea mea este că trebuie să ai o minte mult prea retardată sau o nesimţire crasă pentru asemenea capodopere de artă. Cum pana mea de bicicletă să treci pe acolo? Şi la intrarea în intersecţie? Să zicem că te uiţi pe dealuri la frumuseţile nemuritoare ale Bucureştiului şi nu vezi acea minunată bordură decât în ultimul moment şi frânezi brusc cu rezultat final o îmbraţişare drăgăstoasă cu pământul patriei mumă mult iubit, chiar in intersecţie...

Şi să nu mai spun că aşa zisele benzi de biciclişti sunt VARZĂ, sunt îmbârligate şi atât de "netede" că ţi se tăbăceşte posteriorul şi se face fraged, delicat şi proaspăt uscat , iar în intersecţii te ia gaia până treci (trebuie sa aştepţi la 3 semafoare până traversezi, cel puţin pe cheiul Dâmboviţei).

Suntem o ţară de Dorei bătuţi în cap de soartă şi cu otonelul în nas care stau ca vacile pe noile benzi de biciclete şi deşi te vad că te apropii nu au nici cea mai mică intenţie să se ferească, bagă privirea de viţel la poarta nouă şi te urmăresc cu oarecare nedumerire şi ură nemărturisită că ai îndrăznit să le tai calea, "biroţi nesimţit ce eşti!".

Aşa că draga mea Romanica eşti pur şi simplu dă căcat (în traducere liberă din englezul: Romania, simply surprising)...