Oameni de onoare

Stirea 1

Ambasadorul roman la Viena, Andrei Corbea Hoisie, si-a dat demisia in urma verdictului de colaborator al fostei Securitati, dat de CNSAS. Anuntul a fost facut, sambata, de ministrul de Externe, Adrian Cioroianu:

"Am avut o discutie intre patru ochi la mine in birou si domnul Hoisie si-a depus cu onoare demisia. Nici macar nu sunt convins ca in sinea domniei-sale, la randu-i, e convins ca a facut politie politica, dar imi dau seama de zbuciumul pe care familia l-a resimtit.Haideti sa spunem ca este vorba de un universitar, care a fost un bun ambasador la Viena, dar in momentul in care apare asa ceva este normal sa iau o asemenea masura"

Comentariu personal:
Dacă ar fi fost act de onoare nu ar fi acceptat postul pe motiv că a facut poliţie politică. Mă piş pe onoarea lui de universitar. Şi dacă până la urmă a fost un act de onoare, de ce a mai trebuit ministrul să ia o asemenea măsură? Sau asta se referă la acceptarea demisiei????

Stirea 2

Inca o amanare in procesul prin care Dan Voiculescu contesta, la Curtea de Apel Bucuresti, decizia CNSAS de colaborare cu politia politica. Dupa ce avocatii lui Voiculescu au depus exceptii de neconstitutionalitate, Curtea de Apel a decis marti sa ia in discutie aceste exceptii intr-o sedinta ce va avea loc in 19 iunie. Atunci vor fi discutate cele 11 exceptii de neconstitutionalitate invocate de avocatul lui Dan Voiculescu in procesul in care acesta contesta verdictul CNSAS, potrivit caruia ar fi facut politie politica.

Comentariu personal:
Asta este ca şi cum ar spune, am făcut poliţie politică, dar nu mă puteţi acuza de asta că dosarul nu avea coperta roz. Buh ne leşi? PC-ul e doar o adunătură de scursuri respinse de toate partidele: Rodica Stănoiu, al cărei verdict de poliţie politică încă se mai judecă, Dan Ioan Popescu cu dosar penal pe rol, mă mir cum de Adrian Năstase nu s-a dus şi el acolo. De-ar veni odată votul uninominal că poate îi mai cară pe câţiva dintre ei la vale.

Stirea 3

JAPONIA. MINISTRUL AGRICULTURII S-A SINUCIS

Ministrul japonez al Agriculturii, Toshikatsu Matsuoka, acuzat de luare de mită, s-a sinucis. Potrivit agenţiilor de presă nipone, demnitarul s-a spânzurat într-un complex rezidenţial destinat politicienilor, din centrul capitalei. El a fost transportat în stare gravă la spital, însă nu a mai putut fi salvat. Potrivit autorităţilor de la Tokyo, numele ministrului este legat de mai multe scandaluri de corupţie, care au pus în dificultate cabinetul premierului Shinzo Abe. În unul dintre acestea, demnitarul a declarat cheltuieli suplimentare ale biroului său, deşi ministerul nu trebuia să plătească chirie.

Comentariu personal:
Un exemplu extrem care ar trebui totuşi să dea de gândit clasei politice despre ce înseamnă demnitate. Într-o lume politică civilizată, dacă există suspiciuni fondate asupra verticalităţii (ca de exemplu un dosar penal), demnitarul trebuie să-şi dea demisia nu să ţină cu dinţii sau cu proteza de un scaun dat de un partid, nu de votul popular sub care se ascund atât de adesea. Şi încă o dată, mă piş pe ea de clasă politică, n-aveţi ce să-mi oferiţi aşa că nu mai vorbiţi în numele meu...

Jee Jee Presedinte

Later edit: Videoclipul conţine cuvinte şi expresii vulgare nerecomandabile persoanelor cu obraz subţire, persoanelor pudice sau copiilor.

Dupa tot circul care a fost în ultima vreme, legat de demiterea lui Băse în mintea mea a încolţit întrebarea: pe cine vrea de fapt România preşedinte? Căci să fim serioşi, Băse are bădărănia mult prea mare pentru a reprezenta corect şi cu cinste ţara noastră.

Eu vreau un presedinte care să-şi facă treaba prin intermediul instituţiilor nu prin presă. Să-şi exercite funcţia nu să facă valuri care se sparg la mal fără efect. Problema noastră este că vedem funcţia prin prisma omului şi nu omul prin prisma funcţiei, greşeală pe care au făcut-o şi cei 322 de "infami".

Oare când vor evolua românii astfel încât să voteze un om pentru calităţile lui şi nu pentru imagine? Trăim sub auspiciile a 50 de ani de comunism în care tot norodul venera imaginea unui lider care ne dădea de toate: lapte, carne, brânză, ouă. Iar această mentalitate trebuie sa înceteze să mai existe. Nu putem să ne punem speranţele într-un singur om, nu putem aştepta de la o singură persoană să ne dea lapte, carne, brânză, ouă, pentru că pur şi simplu într-o democraţie nu se întâmplă aşa. De aceea trebuie să ne gândim ce vrem de la un preşedinte în raport cu ce poate să facă un preşedinte. Eu unul vreau un preşedinte care să fie un diplomat desăvârşit, ale cărui preocupări să fie politica externă şi strategia pe termen lung pe plan intern. Un preşedinte nu trebuie să fie justiţiarul României, nu trebuie să fie cel care arată cu degetul în public (pentru că după cum am învăţat când eram mici, nu e frumos să arăţi cu degetul).

De ce am pus videoclipul cu Jiji? Pentru că ~30% îl văd ca preşedinte, dincolo de ridicolul fiinţei lui bîbî-bîbîbî-bî iluminate. Mie mi-ar fi cu adevărat ruşine cu un aşa preşedinte. Jee Jee este exemplul cel mai elocvent al puterii banilor şi al snobismului (apropo, cuvantul snob vine din timpul uneia dintre revoluţiile franceze, când vechea nobilime a scris pe usile caselor noii burghezimi snob care vine de la Sans Noblesse).

Toate ca toate, dar eu totuşi cu cine votez? De aceea o să vă propun un fel de joc: fiecare să spuneţi pe cine ati prefera să votaţi la următoarele prezidenţiale şi motivaţia pentru alegerea voastră. Şi ca să fie corect până la capăt, voi începe eu. Preferatul meu pentru funcţia de preşedinte este Mihai Razvan Ungureanu, fostul ministru de externe. Pentru faptul că este un om foarte bine pregătit, după cum se vede şi în linkul de mai sus, este un bun diplomat, are demnitate şi imagine foarte bună. Este printre puţinii politicieni cu o pregătire atât de bună şi în acelaşi timp cu coloană vertebrală verticală. Aştept curios propunerile voastre.

Roşu PSD-ist sau roşu comunist?

"Să terminăm cu acest capitalism care este mult prea sălbatec şi mult prea neomenos!" - Mircea Geoană din puţul gândirii comunist-abstracte.

Sub auspiciile acestui citat să ne imaginăm următorul peisaj: 1 mai muncitoresc, piata Izvor, puhoi de lume, cheală la portofel, adunată ca musca la grătar. Rezultaţi din dresajul strict şi eficient al tătucului Iliescu, copiii PSD au ieşit râzând la soare împroşcând cu o propagandă răsuflată şlefuită în anii de glorie predecembrişti şi făcută marţ de un individ care de la atâta spălare pe creier nu numai că a devenit "prostănac", dar a şi pierdut complet contactul cu realitatea. Profitând de nostalgia senilică a ţăranului de Bucureşti, prototipul proletar al băutorului burtihănos de Unirea sau Noroc la sticlă de 2L de plastic, PSD a anunţat cu surle şi trâmbiţe mitingul de 1 mai, mişcare a "clasei muncitoare" momită (culmea ironiei) cu pomeni cu mici şi bere. Din lipsă de imagine şi credibilitate, PSD şi-a întors faţa către cei mulţi şi proşti, ademeniţi cu promisiuni ce s-au spulberat, ca fumul micilor, la primul vânt. Una peste alta, un eveniment in adevaratul spirit al senzaţiilor tari din 1964 incoace, cu cozi interminabile (la care ultimii aşezaţi habar nu au de ce stau, dar îşi amintesc de tinereţea demult trecută şi de discuţiile inteligente pe care le purtau aşteptând aliniaţi în dimineţile de glorie ale regimului "depăşirilor de plan"), cu mici şi bere pe cartele date pe sub mână numai membrilor de partid (parcă sună a trecut) şi nu în ultimul rând cu cântecele puierile ale pionierilor, compuse pe placul secretarilor de partid de un Adrian Păunescu sau Vadim Tudor. Şi, dacă la asta adăugăm şi un discurs îmbibat din plin cu patetism de faţadă, pictăm portretul celui mai influent partid politic din România. Un partid care se vrea puternic deşi mesajul său este complet rupt de realitatea electoratului. Nea Mircică, un papiţoi politic, condus din spate de nea Nelu Cucuvelu' şi de interesele prosovietice care mână PSD-ul din spate, arăta pe scena din parcul Izvor ca o pipiţă blondă care făcea playback, ca un posedat de strigoi deloc convins de cuvintele spuse. Pus în situaţia de a conduce PSD-ul, nea Mircică şi-a arătat impostura de comunist pro-capitalist, metamorfozându-şi discursul din cel al diplomatului pro-american în populisme naive ce pângăresc lucruri ca moartea unei tinere numai cu scopul atragerii unor puncte din lista consilierilor de imagine.

Mi-e scârbă de România pentru că mă obligă să trăiesc în mediocritate, mi-e scârbă de România pentru "clasa muncitoare" venită în parcul Izvor de 1 mai, mi-e scârbă de România pentru că e locuită de români... dar în special mi-e scârbă de România din cauza politicienilor care (efectiv) o conduc...