Frencesca: Da, cred cu adevărat.
L: Atunci îţi cer să o dai jos imediat şi să nu o mai porţi niciodată! Ştii oare cum se dresează un şoim? Ochii îi sunt acoperiţi şi astfel, orbit temporar, suferă capriciile noului său dumnezeu până ce voinţa îi este supusă şi ajunge să-l servească. În acelaşi fel dumnezeul tău te orbeşte şi te educă prin cruci.
F: Vrei să-mi dau jos crucea pentru că te ofensează...
L: Nu ofensează pe nimeni. Nu - doar că mi se pare sacrilegiu purtarea simbolului unei zeităţi demult moarte. Uitându-te în jurul tău chiar poţi crede în bunătatea unui zeu ce o stăpâneşte? Foamete, Mizerie, Război, Boală şi Moarte! Ele stăpânesc lumea. Nu. Un Dumnezeu al iubirii si al vieţii a existat, dar mă tem că este mort de mult timp. Altcineva... altceva, conduce în locul Său.
F: Dar tu esti prinţul întunericului, cum oare as putea crede în cuvintele tale?
L: Draga mea Francesca, îţi voi spune o poveste. Demult, înainte ca Dumnezeu să creeze această lume exista doar Cerul şi noi fiinţele cereşti. Fiecare creată cu un anume scop şi cu o anumită poziţie în ierarhia Cerurilor. Eu eram cel dintâi deasupra tuturor îngerilor, arhanghelilor şi heruvimilor şi cel mai apropiat de Cuvânt. Vezi tu, Francesca, Dumnezeu nu este nemuritor, doar Cuvantul lui este. Iar când Dumnezeu moare Cuvantul lui renaşte alt Dumnezeu care îşi asumă locul şi continuă lucrearea Cuvântului. Dumnezeu v-a creat pe voi la bătrâneţe şi în înţelepciunea Lui v-a lăsat un dar nepreţuit: liberul arbitru. Noi, spre deosebire de voi, suntem legaţi prin Cuvânt de scopul pentru care am fost creaţi. Nicio fiinţa cerească nu poate ieşi din Cuvântul lui Dumnezeu.
F: Şi atunci cum de...
L: Cum de am devenit diavolul? Am devenit oare? Sau am fost făcut? Tot ce vezi în jurul tău este făcut prin Cuvânt şi poartă Cuvântul în sine. Nu toate fiinţele cereşti pot simţi Cuvântul la fel. Eu am fost primul care am simţit în Cuvânt moartea lui Dumnezeu şi pentru asta am fost alungat din Ceruri alături de toţi cei care mi-au fost alături. Celorlalţi le-a fost frică de schimbarea ce trebuia făcută şi şi-au pierdut încrederea în Cuvânt. Când îţi pierzi încrederea în Cuvânt îl auzi dar nu îl mai poţi înţelege. Aşa că arhanghelii l-au încoronat dumnezeu pe Mihail şi au continuat lucrarea Cuvântului în impostură. Aşa că, dragă Francesca, de mine trebuie să te temi cel mai puţin. Îngerii sunt cei care au dat naştere bisericii şi tuturor morţilor ce s-au făcut în numele ei. Îngerii au inventat fiul lui Dumnezeu şi l-au răstignit pentru a vă conduce mai uşor într-un fals Cuvânt...
F: Nu, nu pot crede aşa ceva. Eşti rău, diabolic, încerci să mă corupi!
L: Dar oare nu suntem toţi corupţi? Câtă vreme Dumnezeu este mort şi altcineva îi ţine locul nu va exista un alt Dumnezeu iar Cuvântul este ţinut pe loc. Şi ţine minte, dragă Francesca, un arhanghel trăieşte veşnic. Încearcă să-ţi imaginezi o eternitate în întuneric. De aceea va exista apocalipsa. Un nou Dumnezeu trebuie să se nască, iar pentru asta Mihail trebuie detronat. Apocalipsa nu este pentru sufletele voastre, nu, este pentru restabilirea Cuvântului şi a ordinii fireşti în Ceruri.
F: Şi sufletele noastre?
L: Ah, da... sufletele voastre... Dumnezeu s-a jertfit pentru sufletele voastre, fiecare din voi purtaţi în voi Cuvântul în forma lui cea mai pură, pentru că numai aşa puteaţi avea liber arbitru. Înţelegi acum de ce îngerii vă vor cu atâta disperare sufletele de partea lor? Datorită setei de Cuvânt. E acelaşi motiv pentru care voi nu puteţi simţi Cuvântul, pentru că faceţi parte din el. De aceea ţi-am cerut să nu mai porţi acel sacrilegiu la gât.
Iar acum, dragă Francesca, dă-mi voie să-mi văd de drum. Nu te teme, chiar dacă sunteţi prinşi în lupta din Ceruri, Cuvântul ne va salva pe toţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu