marți, 26 august 2008

Respira adânc şi... stânga unu, dreapta doi...


Viaţa este ca un joc în mijlocul căruia eşti aruncat fără voia ta şi pentru că toţi din jurul tău îl joacă, instinctual, îl înveţi şi tu mecanic. Perversitatea jocului constă în a te face să crezi că jocul pe care îl joci tu alături de toţi din jurul tău este unic, că deşi ai învăţat jocul copiindu-i regulile fără a le întelege le poţi aplica într-un mod personalizat. După ce timp îndelungat ai jucat viaţa, regulile ei ţi s-au imprimat în minte şi crezi că nimic nu te va face să greşeşti. Nicio clipă nu te-ai gândi că regulile jocului sunt greşite sau că pot fi încălcate. Şi cum ar putea fi, sunt perfectate de timp, toată lumea joacă după aceleaşi reguli, sunt regulile pe care le-ai îngurgitat de mic şi, pentru că atunci nu le puteai pune la îndoială corectitudinea, le-ai acceptat drept legi fundamentale. Acum ţi s-ar părea un sacrilegiu să pui la îndoială aceste legi fundamentale pe care poate raţiunea de adult le-ar descoperi hâde şi îngrozitor de contorsionate. Iar tu în faţa acestor legi strâmbe ce ai deveni? Nu, legile trebuie să rămână aşa cum sunt, copiii tăi vor jucă după aceleaşi reguli şi vor fi unici în felul lor de a juca după aceleaşi reguli ca toţi ceilalţi. Da, asta e jocul vieţii, unicitate şi diversitate în banalitate, banal de simplu. De unde pofta asta atât de mare de a fi unici? Ajungem să ne minţim că deşi suntem toţi la fel fiecare este diferit, fiecare este indispensabil, că însemnăm ceva, că merităm totul. Undeva cineva a greşit jocul, cândva a fost schimbat fără ca cineva să observe şi ne-a făcut să ne amăgim cu un joc aritmic, o imitaţie anemică a jocului original pe care nimeni nu îl mai ştie...

4 comentarii:

Anonim spunea...

Cred ca monotomia vietii te-a facut sa scrii toate astea...poate ca ar trebui sa schimbi aspecte ale fiecarei zile...poate ca nu te mai surprinde nimic..si ar trebui sa fugi spre altceva...urasc rau cliseele..dar pe bune ca viata e scurta..si daca joci dupa reguli normal ca e plictisitoare si mai mult, ti se pare lunga.Fugi..cauta mereu altceva...prieteni, locuri,..ele te salveaza...daca te limitezi la un loc si o mana de prieteni e de rau...am invatat sa cunosc lume...si e asa de bine ca vezi oameni(uneori cu aceleasi piese)..dar vezi oameni..ar trebui sa incerci...mie imi vine sa las totul si sa plec...sa vad..si unde ma voi opri...ma voi opri!Succes in cautare...si lasa regulile...desi o sa ti se para ca dai de altele..sa stii ca nu sunt...depinde de perspectiva..:)

Tuesday August 26, 2008 - 12:33pm (EEST) by Helena

Mihai spunea...

Nu monotonia este cauza/subiectul entry-ului. Societatea este cladita in asa hal incat fiecare se simte indreptatit sa-si caute fericirea desi nu stie motivul pentru care este cu adevarat nefericit. Nefericirea este chiar autosugestionata pentru justificarea cautarii fericirii. Suntem crescuti sa fim aroganti si egoisti in ce priveste personalitatea noastra. Comentariul tau ma face sa cred ca esti una din persoanele care crede ca a fentat regulile jocului desi le aplica intocmai :P.

Nu lua prea in serios ce am scris, e doar filozofie pe stomacul gol ;)).

Tuesday August 26, 2008 - 03:03pm (EEST)

Anonim spunea...

comentariul meu ma face sa cred ca sunt unul dintre personii care cred ca au fentat aplicarile, desi le reguleaza intocmai

Friday September 5, 2008 - 08:19pm (EEST) by neptune

Anonim spunea...

ok, acum am citit primu comentariu pana la sfarsit (mi-a luat cateva minute, ca a trebuit sa-l recitesc de cateva ori, deoarece am adormit). Ca raspuns: cred ca e important sa te opresti...

Friday September 5, 2008 - 08:23pm (EEST) by neptune