Reflecţii bete

O babă care cerşea la metrou întreabă pe un tânăr:
- Cât e ceasul maică?
- Unşpe fără zece.
- Mulţumesc, maică, mulţumesc!
Oare voia să ştie cât mai are până îşi termină programul? O fi plătită pentru overtime?

În staţia de autobuz de la Eroilor, ora 23:15. Aştept un ceva cu care să ajung acasă. Pe banda întâi un tip tot bate ceva ce pare să fie o minge de tenis. Are plete şi un tricou roşu. Şi se joacă de parcă ar fi copil mic. Se întoarce cu faţa la mine şi apuc să-i văd o cheie atârnată la gât. Îmi zic no comment în gând şi mă rog să nu fie criminal în serie, iar dacă e, să nu i se pară că m-am uitat ciudat la el. Noroc că s-a urcat într-un autobuz care mergea în altă parte.

În autobuz la Răzoare, stau lângă geam şi vreau să ajung cât mai repede acasă. Un tip îşi deschide valva anală şi mă face să sufăr de o piloejecţie nazală spontană. Cred că era unul dintre aia care au participat la gayfest şi avea muşchiul prea relaxat. Cobor şi iau următorul autobuz.

Duminică dimineaţă m-am trezit în altă cameră decât cea în care m-am culcat seara. Habar n-am cum s-a petrecut transferul, mai ales că nu m-am luat doar pe mine ci şi aparatură electronică, pe care am şi pornit-o. I'm fucked up. Bine că nu sunt fucked down că aş fi participat la gayfest. Din punctul ăsta de vedere stau relaxat, încă mai consider un lucru rău când un prieten îţi întoarce spatele. Probabil că au fost extratereştrii.

Metrou de la Unirii la Eroilor. Aproape de mine stă o măicuţă care mănâncă o banană, probabil expresia vreunei frustrări sexuale, sau poate dimpotrivă. Se aude un telefon şi măicuţa scoate de pe sub nşpemiile de fuste o chestie mică, roz şi cu antenă. Deci are şi telefon. Voi ce părere vă faceţi despre o măicuţă care umblă în miez de noapte „telelea”, mâncând banană şi posedând un telefon roz? Eu mă gândesc că îl caută pe Dumnezeu. Sau parada gayfest.

Şi pentru că am tot evitat elefantul roz, să scriu şi despre parada asta. Un eveniment mult prea mediatizat pentru lipsa lui de importanţă. Personal sunt împotrivă. Nu neapărat împotriva ideii de homosexualitate ci împotriva unui marş pentru homosexuali sau pentru normalitate/moralitate/familie. Toate normele morale pe care noi le consideram acum normale sunt „normale” pentru că au fost acceptate de o majoritate locală şi apoi impuse şi asupra celorlalţi. În Grecia antică, de exemplu, homosexualitatea era ceva normal, chiar dezirabil. În Roma bisexualitatea şi pedofilia erau considerate normale. Acum sunt la modă monogamia şi heterosexualismul, ah şi să nu uit, şi politically correctness. Asta e, aşa că gay-ilor, acceptaţi realitatea, timpul vostru a trecut. Dacă vă vreţi liber-exprimaţi cumpăraţi-vă o insulă pe care să o numiţi Homosexualia şi să vă a-pro-fund-aţi acolo orientarea sexuală. Acceptaţi că sunteţi anormali şi împotriva naturii, iar data viitoare când vă mai adunaţi să faceţi un marş pro-homosexualitate, luaţi în calcul că printr-o astfel de manifestare îmi încălcaţi (şi poate nu doar mie) libertatea morală şi libertatea intelectuală. Hai să nu încercăm acum spălarea pe creier că trebuie să acceptăm gay. I'm not politically correct aşa că nu-mi pasă de lacrimile voastre de minotaur. Îmi place să urăsc, îmi place să discriminez, îmi place să văd defectele celorlalţi şi nu vreau să mă prefac că ele nu există numai dintr-o politeţe de faţadă. Gay nu mi se pare normal, iar manifestarea voastră nu face decât să-mi crească sentimentul de anormalitate. Vai de curu' vostru dacă ajunge Jiji preşedinte.