And I say Romania is my country

Vi s-a întâmplat până acum să vă pară rau că nu aveţi un aparat foto la voi?

În ultima vreme mi se întamplă cam des.

Veneam într-o zi de la serviciu şi m-am oprit să citesc din hârtiile lipite la întrarea în cămin. Prima care mi-a sarit în ochi a fost un afiş cum că un gagiu/gagică vrea să cumpere cameră în cămin cu 900 euro. Pe asta s-ar putea să o mai prind dacă mă învrednicesc să car aparatul după mine . Dar având în vedere că suma este foarte mare pentru chiliile din P16, "afişele" sunt făcute la imprimantă foarte estetice şi atrăgătoare, sunt lipite peste tot şi cu număr de telefon scris mare, mă gândesc că ar putea fi o ţeapă pusă la cale de DNA-ul studenţesc (instituţie cu caracter electoral, de faţadă, de hau-hau, care să dea bine la rezumeu' unor oameni ca Abramburica sau de-ai lu' Petrea). Aşa că dragi vânzători de locuri vă sfătuiesc să folositi cu încredere numai ofertele scrise cu markărul pe uşile de la bude (alt loc interesant pentru făcut poze) unde apare numai o adresă de messenger în genul: cumpar_loc_p16_300_euro_negociabil@yahoo.com.

Al doilea afiş pe care regret din tot sufletul că l-am ratat suna în genul următor:

Caut parteneră pentru video sex chat.
07**.***.***
Ofertă generoasă. Rog seriozitate!

Un afiş de primă mână scris cu pixul pe o bucată de hârtie ruptă. Ar fi fost o poză memorabilă dacă apucam să o fac.

Şi acum să revin la motivul pentru care am început să scriu acest blog. Este legat de poza de mai sus.

Pentru că am văzut filmul "Filantropica" şi merg în fiecare zi cu metroul la serviciu am devenit complet imun la poezia:

Oameni buni [pauză pentru ridicarea suspansului]
Cu sufletul curat [aceeaşi pauză]
Şi credinţă în Dumnezeu [aici se recomandă o voce mai tânguită]
[Poveste "sfâşietoare" - de obicei muritori de foame, mame în spital, singuri la părinţi, "macar ăsta micu' să trăiască"]
[Rugăciune spusă cu lacrimi în ochi - Tatăl nostru sau Inger Ingeraşul meu]
[Se parcurge rapid vagonul pentru colectare de donaţii]

Totuşi protagoniştii acestei şarade apelează la metode din ce în ce mai brutale pentru a smulge un ban din buzunarul celor naivi. În fiecare zi parcă apar monştrii din ce în ce mai mutilaţi. Apogeul a fost azi când dacă aş fi avut aparatul foto la mine blogul meu ar fi fost interzis de CNA pentru copiii sub 12 ani. Un copil fără urechi şi cu cicatrici pe cap, tuns de parca ar fi avut părul smuls umbla cu textul generic: "Ajutati-mă să-mi fac operaţie la cap." - no comment pe acest subiect.

Nu ma pot abtine să nu observ că acest fenomen devine o problemă socială pe care nimeni nu are interesul să o rezolve. Cerşătoria este ridicată la rang de artă şi practicată în mod organizat. De câte ori aţi observat 2 cerşetori în acelaşi vagon? Iar în rarele cazuri în care se nimeresc doi în acelaşi vagon niciodată nu acţionează simultan. Ar putea totuşi să spună poezia în cor, oricum e aceeaşi şi în felul ăsta l-ar acoperi şi pe nenea plictisit din difuzor care spune că urmează staţia Crângaşi cu peronul pe partea stângă.