Mami! Mami! Uite îngeraşii...

... sau dragonii

Don't know why but somehow it all seems to fit in the same harmony...

Therion - Lemuria

[Lyrics by Thomas Karlsson]
[Music by Christofer Johnsson]

In the ocean, deep down
Under raging waves, wrapped in memories, you'll find
Wrecks of stately ships, they all went astray

Captain, did you find
Land of Mu, Eldorado for the seaman?
Or did you sink in dreams (and) lose your ship
In the Sirens' symphony?

When the sailman's sailing away
He shows that the dream of Lemuria is true
A land lost he will find again
Hear the call from the depth of the anemone song
Do you dare to enter the ship?
Hear the call from below of an underwater world
Land of Mu is close to the stars
In the arms of the sea you will live as hypnotized

Call of Narayana, the seven-headed one
Lemuria, rise!

When the sailman's sailing away
He shows that the dream of Lemuria is true
A land lost he will find again
Hear the call from the depth of the anemone song
Do you dare to enter the ship?
Hear the call from below of an underwater world
Land of Mu is close to the stars
In the arms of the sea you will live as hypnotized

New things, old flavours

The sun always looks brighter on the other side... try to keep that in mind when you're in deep shit...

Those were the days...

Ce nu prea înţeleg eu câteodată este ipocrizia şi egoismul celor din jur. De exemplu, azi, mergând cu troleul 71, am fost martor la o discuţie între un nene şi o tanti, mult trecuţi de vârsta a IV-a, pe care o să încerc să o redau cât mai fidel.

Nenea ii face loc lui tanti şi îi spune:
- Vă rog, luaţi loc!
- Păi am stat 40 de ani în picioare si pentru ce? Pentru o pensie de 3 milioane. (parcă era din reclama aia la pensiile facultative, iar eu eram deja pregătit sufleteşte pentru discursul de babă isterizată care aleargă cu limba scoasă după locurile libere din mijloacele de transport şi care este extrem de scârbită de tineretul din ziua de azi). Zicea că ni le măreşte şi nouă, dar se opune chiorul (eram în zona Cotroceni deci chiorul trebuie să fie Băsescu). Hoţul, el îşi amână procesul ca să i se anuleze faptele şi pe noi nu ne lasă să trăim.
- Păi l-am auzit pe fostul ministru spunând că pensiile se vor majora semnificativ când se va reduce numărul pensionarilor la jumătate.
-Păi da, vor să murim cu toţii...

Restul conversaţiei nu-l mai relatez deoarece mi se pare nesemnificativ raportat la sentimentul pe care mi l-a creat prima parte. Toată această situaţie eu o văd ca o consecinţă directă a comunismului. Noi, tinerii din ziua de astăzi ducem în spate atât corupţia tipică ţărilor din blocul comunist (kentul şi cafeaua la nivel mic, comisionul şi protocolul la nivel înalt) cât şi pensionarii comunismului, gloata muncitorească ieşită la pensie pe "ordonanţă" şi nu numai, care în urma îndoctrinării şi a "Parfumului dero din anii cei mai frumoşi" este o masă inertă (economic şi social) care aşteaptă să cadă totul de sus de la conducătorul mult iubit. Dacă ţi-e foame nu cerşeşti, mişti ceva din care să iasă un ban. Ţi-e sete? Nu aştepţi să vină primarul să-ţi dea. Mentalitatea "am muncit deci trebuie să-mi dea statul" e total greşită. Muncitorii din industria steroidizată din regimul comunist nu realizează că munca lor a fost o muncă artificială, că în locul mamuţilor ceauşişti au rămas doar oasele care nu au niciun pic de sevă şi hrănirea găurii negre care sunt pensionarii comunismului înseamnă sugrumarea economiei şi subjugarea tinerilor în cărarea în spate a unor oameni care nu fac altceva decât se plângă că nu au bani. Şi mie mi-ar plăcea să primesc bani degeaba şi să cer şi mai mult. E foarte uşor să ceri decât să lupţi pentru nevoile pe care le ai. Suntem o naţie de trântori specializaţi în cerşitorie.

Sper să apuc şi eu timpurile în care incorectitudinile autorităţilor să fie sancţionate în instanţe de organizaţii nonguvernamentale, când stilul ăsta de agresivitate pasivă asemănătoare câinelui care latră de pe marginea drumului va dispărea şi când poporul român va înţelege că totul în viaţă se plăteşte, nimic nu e pe gratis, totul are un preţ.

Because some things change and people do not...

Train roll on, on down the line
Won't you please take me far, far away
Now, i feel the wind blow outside my door
I'm leaving my woman at home
My baby's gone
Tuesday's gone with the wind
My baby's gone with the wind
And i don't know where I'm going
I just want to be left alone
When this train ends, i'll try again
I'm leaving my woman at home
My baby's gone
Tuesday's gone with the wind
Tuesday's gone with the wind
Tuesday's gone with the wind
And My baby's gone with the wind
Train roll on, Tuesday's gone
Tuesday's gone with the wind
Tuesday's gone with the wind
Tuesday's gone, long gone with the wind
My baby's gone with the wind
Train roll on, many miles from my home
See, i'm riding my blues away
Tuesday, you see, she had to be free
But somehow, I've got you to carry on
My Baby's gone
Tuesday's gone with the wind
Tuesday's gone, long gone with the wind
Tuesday's gone with the wind
My baby's gone with the wind
Train roll on
Train roll on
Ride on train
Ride on train
Ride on train
Train roll on
(train roll on)
Train, it rolls on
Train roll on
Oh, I can change
Oh, I can change
Oh, I can change
Oh, I can change
Train roll on
Train roll on
Ride on train
Oh, I can change
Train roll on
Ride on Train
Lord I can change
Oh, I can change
Roll on train
There would be many things to say right now, things like I'm sorry, things like I'll never forget you, or "better" let's still remain friends but when your soul is hollow all you can hear is your own sorrow and it's tears. Why this? Because not everybody learns how to fly in time to avoid the fall. And their best consolation while hiting the ground is: "It wasn't meant to be"...