miercuri, 27 august 2008

Indian Fall


I’m sitting here in darkness
Waiting for the sun to shine
Never had a friend...
...Replace my past

The weeping of my tears
The shadow still appears
The silence of the nights
If only I could drown into...

My mind is full of tears
Oh God listen to all of these
My mind is full of no one
Still raining in my dreams

The weeping of my tears
The shadow still appears
The silence of the nights
If only I could drown into...

I’m sitting here in darkness
Waiting for the sun to shine
Never had a friend...
...Replace my past

My mind is full of tears
Oh God listen to all of these
My mind is full of no one
Still raining in my dreams

My mind is full of tears
Oh God listen to all of these
My mind is full of no one
Still raining in my dreams

My mind is full of tears
Oh God listen to all of these
My mind is full of no one
Still raining in my dreams

marți, 26 august 2008

Respira adânc şi... stânga unu, dreapta doi...


Viaţa este ca un joc în mijlocul căruia eşti aruncat fără voia ta şi pentru că toţi din jurul tău îl joacă, instinctual, îl înveţi şi tu mecanic. Perversitatea jocului constă în a te face să crezi că jocul pe care îl joci tu alături de toţi din jurul tău este unic, că deşi ai învăţat jocul copiindu-i regulile fără a le întelege le poţi aplica într-un mod personalizat. După ce timp îndelungat ai jucat viaţa, regulile ei ţi s-au imprimat în minte şi crezi că nimic nu te va face să greşeşti. Nicio clipă nu te-ai gândi că regulile jocului sunt greşite sau că pot fi încălcate. Şi cum ar putea fi, sunt perfectate de timp, toată lumea joacă după aceleaşi reguli, sunt regulile pe care le-ai îngurgitat de mic şi, pentru că atunci nu le puteai pune la îndoială corectitudinea, le-ai acceptat drept legi fundamentale. Acum ţi s-ar părea un sacrilegiu să pui la îndoială aceste legi fundamentale pe care poate raţiunea de adult le-ar descoperi hâde şi îngrozitor de contorsionate. Iar tu în faţa acestor legi strâmbe ce ai deveni? Nu, legile trebuie să rămână aşa cum sunt, copiii tăi vor jucă după aceleaşi reguli şi vor fi unici în felul lor de a juca după aceleaşi reguli ca toţi ceilalţi. Da, asta e jocul vieţii, unicitate şi diversitate în banalitate, banal de simplu. De unde pofta asta atât de mare de a fi unici? Ajungem să ne minţim că deşi suntem toţi la fel fiecare este diferit, fiecare este indispensabil, că însemnăm ceva, că merităm totul. Undeva cineva a greşit jocul, cândva a fost schimbat fără ca cineva să observe şi ne-a făcut să ne amăgim cu un joc aritmic, o imitaţie anemică a jocului original pe care nimeni nu îl mai ştie...

joi, 14 august 2008

Deepless, faithless, sadless, tasteless



I have often told you stories
About the way
I lived the life of a drifter
Waiting for the day
When Id take your hand
And sing you songs
Then maybe you would say
Come lay with me love me
And I would surely stay

But I feel Im growing older
And the songs that I have sung
Echo in the distance
Like the sound
Of a windmill goin round
I guess Ill always be
A soldier of fortune

Many times Ive been a traveller
I looked for something new
In days of old
When nights were cold
I wandered without you
But those days I thougt my eyes
Had seen you standing near
Though blindness is confusing
It shows that youre not here

Now I feel Im growing older
And the songs that I have sung
Echo in the distance
Like the sound
Of a windmill goin round
I guess Ill always be
A soldier of fortune
Yes, I can hear the sound
Of a windmill goin round
I guess Ill always be
A soldier of fortune